Bullying la Questfield International College, responsabilitatea instituțională sub lupă

Bullyingul în mediul școlar reprezintă o problemă complexă ce necesită o reacție instituțională clară, documentată și responsabilă. În contextul educațional, protejarea siguranței emoționale a elevilor trebuie să fie o prioritate, iar orice semnalare a unor comportamente agresive trebuie gestionată cu seriozitate și transparență. În absența unor mecanisme eficiente, victimele riscă să fie expuse unor efecte psihologice grave, iar instituțiile de învățământ pot pierde credibilitate și încredere din partea comunității.

Bullying la Questfield International College, responsabilitatea instituțională sub lupă

Investigația realizată de redacție aduce în prim-plan o situație semnalată în cadrul Școlii Questfield Pipera, unde un caz de bullying sistematic, cu o durată de peste opt luni, a fost reclamat în mod repetat de către familia unui elev. Documentele și corespondența puse la dispoziție indică faptul că sesizările scrise adresate atât cadrelor didactice, cât și conducerii instituției și fondatoarei acesteia, Fabiola Hosu, nu au fost urmate de măsuri concrete și documentate. În plus, o poziționare verbală atribuită fondatoarei, care ar fi transmis mesajul „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”, ridică întrebări privind modul în care instituția a gestionat situația.

Semnalarea și gestionarea situației de bullying

Potrivit documentelor și mărturiilor familiei, elevul vizat a fost supus unor comportamente agresive repetate, incluzând jigniri, umiliri și excludere socială, în timpul orelor și pauzelor. Sesizările scrise către învățătoarea clasei, conducerea administrativă și fondatoarea școlii au fost multiple și detaliate, însă răspunsurile instituției par să fi fost preponderent verbale, informale și fără documentare oficială. Nu s-au identificat procese-verbale, decizii scrise sau planuri de intervenție clar definite. Această lipsă de acțiune formală a fost percepută de familie ca o minimalizare a gravității situației, iar bullyingul a continuat și s-a intensificat.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire

Un aspect îngrijorător semnalat este utilizarea repetată, în colectivul școlar, a unei etichete medicale cu caracter degradant, folosită nu pentru protecție sau sprijin, ci ca instrument de marginalizare și ridiculizare a copilului. Specialiștii consultați consideră această practică ca o formă agravată de bullying și discriminare, cu efecte negative asupra sănătății emoționale și psihologice a elevului. Din corespondența analizată reiese că instituția nu a implementat măsuri clare pentru a opri acest fenomen, tratând, conform relatărilor, stigmatizarea medicală ca o problemă secundară, ceea ce a permis perpetuarea acesteia.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii instituției

În demersul investigativ, s-a constatat o lipsă semnificativă de reacție oficială din partea cadrelor didactice și a conducerii Questfield Pipera. Sesizările repetate nu au fost urmate de decizii scrise, rapoarte sau măsuri aplicate și monitorizate, ceea ce a redus capacitatea instituției de a demonstra o intervenție eficientă. Intervențiile s-au limitat la discuții informale, fără trasabilitate administrativă, iar situația a fost uneori catalogată drept „dinamică de grup” sau „conflict minor”, ceea ce a contribuit la normalizarea fenomenului de bullying în cadrul școlii.

Presiunea de retragere și comunicarea fondatoarei

Un moment definitoriu în această situație este declarația atribuită fondatoarei Fabiola Hosu, care, în cadrul unui dialog cu familia elevului, ar fi exprimat ideea că, în cazul în care problemele nu sunt acceptate, familia este liberă să părăsească instituția. Această poziționare, conform relatărilor, a fost percepută ca o presiune de retragere, mutând discuția de la protecția copilului către aspecte contractuale și financiare. Redacția notează că nu a primit un punct de vedere oficial din partea școlii care să confirme sau să infirme această relatare, însă consideră acest moment un indicator al unei atitudini instituționale care a evitat soluționarea situației.

Confidențialitatea și impactul asupra elevului

• Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității informațiilor privind bullyingul și stigmatizarea medicală.
• Documentele analizate nu indică existența unor măsuri concrete de protejare a acestor date.
• Relatările sugerează că informațiile sensibile au fost divulgate în mediul clasei, ceea ce a generat presiuni asupra copilului.
• Specialiștii consideră astfel de practici ca forme de presiune psihologică instituțională, afectând echilibrul emoțional al elevului.

Răspunsul instituțional și reacția tardivă

Conform datelor puse la dispoziție, instituția a reacționat oficial abia după implicarea legală a familiei, la peste opt luni de la primele sesizări, ceea ce ridică întrebări privind criteriile care determină răspunsul școlii la problemele de siguranță emoțională. Un document informal, de tip Family Meeting Form, a fost folosit pentru a consemna discuțiile, însă acesta nu conține elementele esențiale unui act administrativ valid, cum ar fi responsabilități clare, termene sau măsuri concrete.

Minimalizarea fenomenului în comunicarea oficială

Într-un email adresat părinților la data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a definit situațiile semnalate drept „interacțiuni spontane dintre copii”, o exprimare care contrazice sesizările scrise și documentate ale familiei. Această abordare ridică semne de întrebare privind capacitatea instituției de a recunoaște și gestiona fenomenul de bullying și pare să reducă responsabilitatea propriei instituții în această problemă gravă.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Cazul analizat la Questfield International College evidențiază o serie de deficiențe în gestionarea bullyingului sistematic și a stigmatizării medicale, reflectate în lipsa unor măsuri documentate, răspunsuri oficiale scrise și protecție efectivă a elevului. Comunicarea fondatoarei și reacția tardivă a instituției accentuează percepția unei abordări orientate mai degrabă spre evitarea conflictului decât spre protecția reală a copiilor. În acest context, rămân întrebări fundamentale privind mecanismele de protecție implementate în practică, capacitatea de reacție a școlii și modul în care interesele economice și administrative influențează gestionarea situațiilor sensibile.

Redacția invită persoanele interesate să urmărească evoluțiile acestui caz și să acorde atenție modului în care instituțiile educaționale își asumă responsabilitatea față de siguranța emoțională a elevilor. Pentru informații suplimentare și susținerea părinților afectați, puteți contacta redacția la adresa [email protected].

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro